Care sunt responsabilitățile angajatorilor?
Menținerea unui loc de muncă și a mediului de lucru sigur și sănătos
Care sunt responsabilitățile angajatorului în perioada pandemiei COVID-19 în toate aspectele legate de muncă?
Nu există o legislație specifică, care ar putea impune angajatorilor responsabilități în perioada pandemiei COVID-19 la locul de muncă, cea mai mare parte a legislației naționale privind ocuparea forței de muncă și SSM obligă angajatorii să ofere și să mențină, un loc de muncă sigur pentru a asigura Securitatea și Sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
Aceasta include asigurarea și menținerea unui mediu de muncă care nu prezintă riscuri pentru siguranța și sănătatea salariaţilor, care conţine identificarea riscurilor asociate cu expunerea potențială la COVID-19 și luarea unor măsuri necesare pentru controlul riscurilor si etapele care urmează a fi realizate de angajatori.
Angajatorul are obligația să furnizeze salariaţilor informații actuale despre pericolele pentru sănătate pe care le comportă munca lor, să consulte lucrătorii cu privire la aspectele aferente SSM din activitatea lor si sa i-a măsuri in combaterea efectelor pandemiei. Să furnizeze lucrătorilor echipamente de muncă personale corespunzătoare sigure, necesare prestării muncii, fără costuri pentru lucrător.
De asemenea, angajatorul trebuie să fie informat cu cele mai recente politici sau directive adoptate de autoritățile naționale sau locale, Respectarea prevederilor aferente telemuncii, iar salariaţii „să iasă doar” pentru a se alimenta la restaurante și cafenele sau chiar să dispună lichidarea unor activități antreprenoriale ne-esențiale.
Angajatorul trebuie să elaboreze un Plan de acțiune pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor și pentru a minimiza sau elimina riscurile de răspândire a virusului COVID-19.
Gestionarea lucrătorilor bolnavi sau celor care au fost expuși riscului de contaminare
Potrivit OMS, cele mai frecvente simptome ale COVID-19 sunt febra, oboseala și tusea uscată. Unii pacienți pot prezenta dureri în gât şi de altă natură, nas înfundat, eliminări nazale, diaree. De regulă, aceste simptome au forme ușoare și apar treptate. În cazul în care lucrătorii prezintă aceste simptome, aceștia trebuie să fie îndrumați să urmeze recomandările autorității naționale sau locale de sănătate și să solicite asistență medicală urgentă, dacă suspectează că au contractat virusul COVID-19.
Sănătatea și siguranța personalului și a celor cu care aceștia intră în contact trebuie să constituie prioritatea angajatorului. Acest fapt trebuie să dicteze abordarea pe care un angajator o adoptă pentru a răspunde salariaţilor, care pot fi expuși la COVID-19.
Muncitorii pot beneficia de concediul medical, în cazul în care își iau liber de la muncă din cauza bolii coronavirusului (COVID-19). Muncitorii pot beneficia de dreptul la concedii medicale plătite (inclusiv pentru spitalizare), în conformitate cu legislația, termenii și condițiile aplicabile în contractul individual sau contractul colectiv de muncă.
În timp ce, din punct de vedere tehnic, un lucrător nu poate avea dreptul la concediu medical sau nu poate fi calificat drept „inapt de muncă”, deoarece nu este, deocamdată, bolnav sau diagnosticat cu vreo boală, angajatorul trebuie să ia în calcul soluții practice atunci când salariaţii trebuie să fie carantinați, astfel încât aceștia, dacă este posibil, să nu-și piardă salariul în perioada suspendării activității profesionale/izolării, cum ar fi:
- să permiteți angajatului să lucreze de acasă (dacă este posibil), în perioada de carantină sau de izolare;
- să-i permiteți lucrătorului să utilizeze alte concedii 10 disponibile (cum ar fi concediul anual, concediul pe termen lung, orele suplimentare sau orice alt tip de concediu disponibil în baza unui contract colectiv sau a unui contract individual de muncă);
- folosirea oricărui alt concediu plătit sau neplătit convenit prin acord între salariat și angajator (de ex. concediu medical sau concediu discreționar, etc.).
În cazul în care lucrătorul este obligat să-și ia concediu neplătit, fără a beneficia de salariu pentru perioada de carantină sau boală, acesta va avea dreptul la prestaţii de boală în numerar din partea statului, după cum este prevăzut în Recomandarea ILO nr. 134/1969 privind îngrijirile medicale și indemnizaţiile de boală). De exemplu, în Singapore, Guvernul va achita angajatorilor SG $ 100 (68,50 USD) pe zi per lucrător aflat în autoizolare pe durata carantinei. Indemnizația va fi plătită și lucrătorilor independenți (persoanelor care exercită o activitate lucrativă pe cont propriu).
În cazul în care un lucrător a fost „în contact strâns” cu cineva care manifestă simptome sau este infectat cu noul coronavirus COVID-19, acesta poate fi rugat să se autoizoleze din cauza expunerii posibile sau efective la virus (Caseta 4).
În mod similar orientărilor oferite în secțiunea 2.2 litera (c), lucrătorii aflați în asemenea circumstanțe, care trebuie să se auto-izoleze, dar nu sunt încă bolnavi sau diagnosticați ca fiind bolnavi, nu pot beneficia de concediu medical, deoarece nu sunt calificați drept „inapți de muncă”, ci doar necesită izolare. Angajatorul trebuie să discute subiectul cu lucrătorii afectați și, dacă este posibil, să integreze soluții practice prevăzute în secțiunea 2.2 litera (c), astfel încât salariații să nu sufere pierderi salariale în perioada de izolare.
Angajatorul are obligația de a asigura și menține în măsura, în care este rezonabil şi practic realizabil, un mediu de lucru sigur și fără riscuri pentru sănătatea lucrătorilor15. În mod similar, lucrătorii au datoria de a avea grijă rezonabilă pentru sănătatea și siguranța lor și a altor persoane. În cazul în care un lucrător este suspectat că a contractat COVID-19, este foarte recomandat de a nu-i permite acestui angajat să se prezinte la locul de muncă (trebuie să fie aplicat regimul de autoizolare și alte aranjamente de muncă, după cum sunt descrise în punctul 2.2 (c)) și, dacă este necesar, recomandați-i lucrătorului relevant să fie supus testării, dacă testele sunt disponibile. Muncitorii pot fi îndrumați să treacă controlul medical, care poate include testarea la COVID-19. În cazul în care lucrătorul este testat negativ, acesta poate reveni la locul de muncă, însă dacă rezultatul testării este pozitiv, i se va permite să-și ia concediu medical pe toată durata absenței de la locul de muncă.
Legislația privind ocuparea forței de muncă, acordurile colective de muncă sau contractele individuale de muncă pot prevedea pe perioada stării de urgență concedii medicale sau de îngrijire pentru lucrătorii care trebuie să aibă grijă de o rudă apropiată a familiei bolnavă sau rănită sau, în cazul unei urgenţe familiale, cum ar fi închiderea subită a grădinițelor sau a școlilor, fără notificare prealabilă. În astfel de cazuri, salariaţii vor putea utiliza în acest scop concedii acumulate (concedii anuale, concedii medicale pe perioada stării de urgență sau concedii de îngrijire a copilului, după caz), chiar dacă copilul lor nu este bolnav sau rănit, în conformitate cu prevederile “Recomandării ILO nr. 165/1981 privind muncitorii cu responsabilități familiale”).12 De asemenea, după cum este stipulat în “Recomandarea ILO nr. 134/1969 privind îngrijirile medicale și indemnizaţiile de boală”, muncitorii care trebuie să îngrijască de vârstnici sau alți membri ai familiei trebuie să beneficieze de sprijin din partea guvernului.
După cum este stipulat la punctul 2.2(d), în cazul în care o rudă apropiată a familiei lucrătorului a contractat infecția cu COVID-19, lucrătorul respectiv trebuie să fie izolat în carantină.
În cazul lucrătorului care solicită concediu din motivul închiderii școlii în care învață copilul acestuia său și în absența prevederilor legislative sau contractuale pentru o astfel de îngrijire sau concediu de urgență, angajatorul trebuie:
- să-i permită lucrătorului să utilizeze zilele de concediu anual plătite acumulate
- să-i permită lucrătorului să beneficieze de concediu din cont propriu
- să elaboreze un plan flexibil pentru ca lucrătorii să utilizeze telefonul, internetul și alte metode de birou pentru a presta o muncă moderată la domiciliu, îndeplinind, în același timp, responsabilități familiale precum petrecerea timpului liber cu copiii săi și susținerea educației lor, fără a pune în pericol siguranța veniturilor (patronii pot face referință la îndrumarea din partea Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) cu privire la ”Politicile prietenoase familiei și alte practici bune pentru locul de muncă în contextul infecției cu COVID-19”);
- să aranjeze plata salariului lucrătorilor în funcție de performanța acestora la domiciliu.
Angajatorul are obligația de a asigura un loc de muncă sigur și sănătos. În cazul în care angajatorul este de acord cu preocupările ridicate cu privire la COVID-19.
Trebuie să fie permis vizitatorilor accesul în cadrul întreprinderii?
Luarea unor precauții suplimentare prin limitarea accesului vizitatorilor la locul de muncă este importantă în procesul de reducere a expunerii personalului la COVID-19 la locul de muncă. Deși este posibil să nu fie necesar să le interzică definitiv vizitatorilor accesul în cadrul întreprinderii, angajatorul este în drept să solicite vizitatorilor să le comunice din timp dacă prezintă simptome asemănătoare gripei, au fost în contact strâns cu cineva infectat cu COVID-19 sau au călătorit într-o zonă cu risc sporit. În cazul în care un vizitator răspunde afirmativ la oricare dintre aceste întrebări, angajatorul trebuie să solicite vizitatorului să nu se prezinte la locul de muncă, până când nu se va afla în izolare timp de 14 zile sau poate prezenta un certificat, eliberat de către un medic. De asemenea, angajatorul poate solicita vizitatorilor să furnizeze informații de contact, în cazul în care infecţia COVID-19 se dezvoltă ulterior la locul de muncă.
Reprezintă munca la domiciliu o opțiune?
În conformitate cu recomandările OMS, guvernele impun diferite măsuri pentru stoparea răspândirii pandemiei COVID-19, până la suspendarea activităţilor economice neesenţiale, restricționând circulația oamenilor sau chiar blocând întregul oraș. În această situație incertă, este crucial ca angajatorii să elaboreze planuri de urgență pentru a răspunde la diferite situații emergente.
Reducerea contactului între persoane (față în față) constituie o măsură importantă pentru atenuarea impactului COVID-19. În funcție de locația și de răspândirea infecţiei COVID-19, angajatorul poate solicita salariaţilor să muncească de acasă. Şi salariaţii pot solicita să lucreze de acasă, dacă există o astfel de opțiune. Această măsură este condiţionată de câteva implicații practice, care trebuie să fie luate în considerare. Deși nu fiecare poziție și fiecare activitate poate fi desfășurată de la distanță, aceasta este o considerație imediată pentru multe locuri de muncă, în cazul în care situația epidemiologică se agravează.
De asemenea, este important să ţinem cont de faptul că, indiferent de locul în care muncesc, angajații sunt în continuare responsabili pentru sănătatea și securitatea lor fizică în timp ce muncesc, precum și pentru sănătatea lor mintală.
Pentru a oferi instrucţiuni clare lucrătorilor, angajatorul trebuie să elaboreze directiva sau politica companiei cu privire la munca la domiciliu. Răspunsurile la următoarele întrebări frecvente pot fi utile atunci, când luăm în considerare acest tip de aranjament de muncă și elaborarea directivei companiei.
